Saturn

Acum incerc sa scriu despre Saturn la persoana I. Bineinteles, nu poate fi vorba de un Saturn pur… sau poate?

~

Intru intr-o sala de jocuri (Casa 5) si ma uit in jur, sa vad unde mi-ar placea sa ma joc. In primul rand, jocul trebuie sa fie cinstit si, de ce nu, profitabil. Deci ruleta si sloturile sunt excluse din start, avand in vedere ca sansele de a castiga sunt mult mai mici decat cele de a pierde. Incredibil cat de multi fraieri le joaca, desi recunosc ca sunt putini care castiga acolo. Dar subliniez, putini.

Asa, mai departe. In al doilea rand, jocul trebuie sa fie distractiv. N-are nici un haz daca il joci doar fiindca te uiti la (sau ai nevoie de) bani. 21 (sau Blackjack) pare ok, mai ales daca te pricepi la matematica, logica si mnemonica. Adica aici intram in actiune eu, Luna si Mercur. Doar ca de data asta sunt singur, ele au alte treburi acum. Acum ma uit la poker. Asta pare de departe cel mai interesant, fiindca poate functiona in multe feluri. Fie in felul lui 21, fie in felul meu, adica multa experienta la activ. Poate sa fie si in felul norocului chior, iar asta il face foarte interesant pentru oameni.

Chestia asta cu experienta e destul de interesanta, fiindca pare legata de minte si de memorie. Dar nu intotdeauna e asa. Experienta a mii de varietati de joc nu poate fi memorata asa usor, la nivel mental. Dar la alt nivel, sa zicem intuitiv, e altceva. Intuitia asta e ceva ce-i face pe oameni aparte. E ceva foarte subtil, iar eu la asta ma pricep, printre altele.

Acum am sesizat doi, ba nu, patru studenti la MIT. Sunt bine deghizati si arata bine, se vede ca Mercur si Venus i-au sarit in ajutor. Si eu sunt aici pentru a ma distra si pentru a-i ajuta, nu e nici o contradictie si nici o problema in a face ambele lucruri in acelasi timp. Din fericire pentru ei, in hartile lor stau bine si interactionez bine cu norocul lor. Ca de obicei, am putere asupra geniilor. Ii pot urca sau dobori foarte usor, dupa cum consider eu ca merita. Sunt destul de sigur ca Mercur se descurca bine in a-i ajuta, dar stiu ca se plictiseste repede si ii paseaza pe toti la mine, in cele din urma. Ii cunosc punctele tari si slabe, iar el imi cunoaste puterea, asa ca targul asta e bine stabilit de multa vreme si nici nu prevad ca se va schimba. E perfect. E distractiv sa-i vezi cum castiga la inceput sume din ce in ce mai mari, dupa care incepe caruselul pierderii si castigului, cu mize din ce in ce mai mari, cu emotii pe masura. Si cand voi considera ca unul din cei patru (stiu ca lucreaza in echipa) nu a trecut suficient de bine testul pe care i l-am dat acum cateva saptamani in legatura cu un anumit domeniu din viata lui, aceluia ii voi da suma cea mai mica. As fi putut sa-l fac sa piarda, dar n-ar fi intru totul corect. E doar o distractie, la urma urmei. De fapt, stiu ca Venus ma pandeste si ca vrea sa se puna bine cu mine, fiindca imi stie puterea, asa cum imi stie si slabiciunea. Vorbim de Venus, stii? E aia care nu stie ce ar face cu puterea, daca i s-ar da. Dar se pricepe la relatii si asta e punctul meu slab, asa ca e interesul meu sa fiu in echipa cu ea.

Poate te surprinde ca am vorbit atata despre mine, dezvaluindu-ma. Dar sa stii o chestie, eu am de-a face cu batranii si toti oamenii care imbatranesc, aproape fara exceptie, devin vorbareti, chiar si cei care erau mai mult tacuti in timpul tineretii si maturitatii. Fiindca ei isi dau seama de un secret: daca impartasesc amintiri din trecutul lor nepotilor lor, in cei din urma se pastreaza o parte din ei pentru posteritate. Dar dat fiind ca eu sunt nemuritor, aici vorbim de un spirit de epoca. Voi traiti vremuri interesante, aproape ca in antichitate, numai ca voi ganditi altfel (sincer, imi pare cam rau ca ati pierdut contactul cu natura, ati fi avut mult mai multe de castigat decat va inchipuiti) si aveti mult mai multe jucarii decat cei dinaintea voastra. M-am dezvaluit unor oameni de-atunci, dar s-a pierdut o parte din ce se stie despre mine de-a lungul timpului pe care-l numiti Evul Mediu, care mi-a dat mult de lucru si o dispozitie cam proasta din cauza muncii ingrate pe care trebuia sa o fac pentru a va trezi. Insa interesul meu pentru antichitatea voastra si prezentul acesta e diferit. Inainte, ma distra sa vad cum oamenii mor din diverse motive si astrologii de-atunci mereu se uitau la mine de cate ori era vorba de moartea cuiva, fie ca era pe cale sa se intample, fie ca s-a petrecut de curand. Oricum, acum nu ma mai distreaza moartea voastra, fiindca diversitatea ei (creata de mine) s-a pierdut datorita liberului arbitru care a crescut de cand a aparut epoca numita de voi Renastere. Nu zic ca mi-ar placea sa fie ca inainte, ar fi prea prozaic pentru nemuritorul din mine, zic doar ca m-a plictisit ingradirea asta care s-a petrecut cu acordul meu. Asa ca in prezent ma distrez cand vad ca oamenii care au impresia ca pot invinge destinul creat de alti oameni (cu ajutorul meu) ajung sa fie distrusi de propriile lor alegeri. Doctorii, de exemplu, sunt pur si simplu disperati cand isi vad primii pacienti murind, asa ca se lasa singuri pe mana mea… iar eu ii modelez dupa placul meu sau, daca vrei, dupa cum stau in hartile lor. Ca sa fie clar, am trecut de la moarte la distrugerea orgoliului. Si inainte, si acum le faceam pe ambele, dar in feluri diferite, dupa cum mi-e distractia.

Dar stai putin, cred ca ajung sa plictisesc tineretul. Of, ce face Mercur din oamenii astia… Obsesia asta a vitezei o sa ajunga sa ma distreze, fiindca o sa va distruga si pe voi, nu numai orgoliul, ci cu totul.

Asta-i viata, nu-i asa? Plina de inconstante, inconsistente si alte cele… oamenii se lasa zapaciti atat de usor… Si stii, ei nu vor intelege niciodata ceea ce li se spune cand e vorba de lucruri care trec de suprafata a ceea ce ei insisi vad. Aici nu ma mai distrez, asta doar ma face dur in fata lor. Ei ajung repetenti.~

Uite asa batranul asta reuseste sa-i struneasca pana si pe autocrati. Pe care tot el ii urca si ii coboara.